Mosule....,sa vii si cu zapada!

Sa ne bucuram in fiecare zi de zapada care ne inconjoara,fiindca metorologii anunta ca nu vom mai vedea curind alta zapada noua.Sa fie mosul de anul acesta sarac si in ale zapezii?!!De citiva ani,da "de cind cu criza" toata fiinta este saraca in mai toate sectoarele prioritare.Sa fi ajuns cu totii la "fundul sacului" in de toate?!Doar un numar mic de semeni se pot bucura de tot ce le doreste "bibilica"....,da "bibilica" fiindca putini din cei bogati au muncit cu rivna la adunarea bunastarii si bogatii de care se bucura, uneori pe sanatatea si puterea de perceptie a celor multi.O fi adevarat ca fiecare face alegeri in fiecare moment din viata...,dar nu cred ca cei care sunt in suferinta sau in lipsa de cele necesare traiului zilnic, ar fi ales sa o duca greu in calatoria lor prin viata!Aici cred ca este vorba de mrejele sistemului!"Cine poate ,oase roade,cine nu...,nici carne moale"!

Primavara in Martie !

Unirea de la 24 ianuarie 1859!

Cineva ii scrie d-lui Alecsandri...., urmatoarele rinduri!

" Domnule Alecsandri-by Mordechai
Spunea domnia voastră, acum un veac şi jumătate: "Hai să dăm mână cu mână/Cei cu inima română... Aşa îşi începea cel mai mare poet de atunci al românilor poezia care avea să se numească Hora Unirii".
 Avea să vină, nu mulţi ani mai târziu, un altul care să fie socotit cel mai mare poet al românilor, iar el avea să scrie: Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?
E unul care scrie mai dulce decât mine?/Cu atât mai bine ţării şi lui cu atât mai bine/ Apuce înainte, s-ajungă cât mai sus/ La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus.
Aşa răspundeaţi, boier Alecsandri, primind bunavestire a venirii lui Eminescu, în veacul unirii. Cu astfel de oameni s-a împlinit unirea celor cu inima română.
Apoi istoria s-a prăvălit peste noi. Ne-am purtat numele de români din robie în robie, până când am ajuns să-l uităm. Nimic de mirare dacă am ajuns să-i uităm şi pe cei care ni l-au dat. Azi, domnule Alecsandri, suntem copiii vrajbei şi nu vă fie cu supărare dacă mulţi, ploconindu-se la lucirile străinătăţii, aplecându-se la stăpânirea veneticilor, nu vă mai socotesc nu doare mare, dar nici măcar poet. Dacă n-aţi fi zidit dumneavoastră, noi azi ce am mai fi stricat?
Mai aflaţi, domnule Alecsandri, că azi sărbătorim, ce aţi împlinit dumneavoastră. Fără vlagă, de formă, între o suduială şi două huiduieli căscăm gura la trecerea militarilor cu mâna la vipuşcă şi ne rânduim cuminţi dinapoia cazanului cu fasole. Fără vlagă şi fără să înţelegem ce sărbătorim, domnule Alecsandri, pentru că de fapt, noi... nouă, copiilor vrajbei, dintr-un veac mult mai iute şi fără strămoşi, nu ne mai face trebuinţă ce aţi zidit pentru noi.
Rămâneţi cu bine, domnule Alecsandri. Şi odihniţi-vă în pace. Ce aţi zidit din ruină, înapoi în ruină am prefăcut".
Comentariile va apartin!