"Ca oricare alt cetatean al acestei tari, urmaresc din anii '90 incoace campaniile electorale, cand Romania devine in discursul politic un fel de Gradina a Maicii Domnului, iar romanii, popor ales, idee straveche transmisa din generatie in generatie. Si pe drept cuvant, deoarece promisiunile, programele electorale ale partidelor, daca ar fi fost respectate, s-ar fi intamplat intocmai.Doua lucruri insa trebuie discutate din capul locului: bunele(?) intentii ale candidatilor si dorinta de a se pune in serviciul patriei. Fiindca ambele stau la radacina necazurilor romanesti.
"O tara ca afara"
In privinta intentiilor si a proiectelor, oricine poate depune marturie ca nu a existat nicicand o patrie mai fericita: candidatii ne-au promis standarde de viata "ca afara", autostrazi de vis care trec prin fiecare catun, aeroporturi internationale la tot pasul, scoli si spitale cum n-a vazut Parisul, sali si terenuri de sport moderne si bazine de inot pentru tot natul...S-au gandit si la locuri de munca: agricultura si turismul deveneau afaceri si industrii infloritoare, aducatoare de bunastare si civilizatie pretutindeni, de aceea in fiecare localitate urma sa apara hoteluri, cabane, fabrici de conserve, branzeturi si carnati, iar in oraselele patriei se si proiectau uzine de automobile, avioane, tractoare, televizoare, calculatoare...
De la gradina la maidan
Nimeni n-ar fi indraznit sa spuna ca asa ceva e imposibil, de aceea populatia se si vedea haladuind prin aceasta ipotetica Gradina a Maicii Domnului, iar viata capata culori suportabile. Numai ca anii au trecut, iar in loc de marete realizari, s-au paradit, s-au dat la fier vechi ori s-au ras de pe fata pamantului si ctitoriile societatii socialiste multilateral dezvoltate.
Este adevarat ca investitii sporadice s-au mai facut pe ici pe colo, au aparut si in Romania blocuri inalte de locuinte, iar la marginea oraselor, cartiere intregi de constructii si case noi, dar impresia generala este una a uratului, a improvizatiei, a saraciei, a neingrijirii, a neintemeierii, mai ales cand treci prin satele izolate, parasite de tineri, sau prin cartierele muncitoresti de culoarea cimentului innegrit.
Am stiut si n-am facut
Daca de stiut am stiut ce trebuie facut, dar de facut n-am facut, asta inseamna ca intentiile candidatilor ne-au ascuns ceva rusinos: erau doar promisiuni goale, gogosi electorale in schimbul carora ni s-a cerut / furat votul, fiindca de pus in opera nu s-a mai preocupat nimeni. Poate ca o lege care sa interzica proiectele imposibil de realizat pe moment, fagaduintele fara noima si suport material realist, caii verzi pe pereti... ne-ar fi ajutat de o mie de ori mai mult in alegerea valorilor reprezentative pentru Legislativele Nationale si Consiliile Locale.A nu se generaliza. Foarte multe proiecte au fost fezabile, la fel cum foarte multe au devenit realitate. De aceea, o multime de alesi locali si nationali beneficiaza de votul alegatorilor si la al IV-lea, al V-lea mandat. Insa marea majoritate a promisiunilor s-a pierdut in uitare, iar motivele e bine sa fie cunoscute: propunatorii n-au fost capabili sa se puna in slujba celor multi, a poporenilor si a Patriei, iar daca dragoste de tara nu e, nimic nu e, parafrazandu-l pe Marin Preda.
Rrromania!
Ne-am intors la celebrele diatribe eminesciene si caragialiene din ultima parte a secolului al XIX-lea, la pronuntarea emfatica si cu ochii inchisi a cuvintelor rrroman si Rrromania, la laudele nemasurate de sine si la naimirea, angajarea laudatorilor profesionisti de care s-a umplut spatiul public, la tuterii care se entuziasmeaza la comanda la orice face ori zice seful...
Cand tinerea promisiunilor, implementarea programelor de dezvoltare economica si reformare a societatii sunt mereu amanate, slujirea si lingusirea sefului devin doctrina politica, iar adevarul este indesat in tipare prefabricate ca sa serveasca nu tuturor, ci doar unuia sau mai multora dintre conducatori. In astfel de locuri si situatii, capitalul si industriile mor sau emigreaza, scolile isi pierd suflul umanist si prestigiul, iar spitalele publice ajung la mila diriguitorilor si a celor bogati.
A se mai observa ca peste tot unde transparenta deciziei politice, mass-media, spatiul public sunt in suferinta, populatia zace in saracie si inapoiere, de la Coreea de Nord a dinastiei comuniste Kim, la bogata Venezuela a lui Hugo Rafael Chavez, de la Belarusul lui Aleksandr Lucasenko si Rusia lui Vladimir Putin, la Myanmarul generalului Than Shwe." Sursa(Petru Tomegea editor-ziare com)
Ne-am intors la celebrele diatribe eminesciene si caragialiene din ultima parte a secolului al XIX-lea, la pronuntarea emfatica si cu ochii inchisi a cuvintelor rrroman si Rrromania, la laudele nemasurate de sine si la naimirea, angajarea laudatorilor profesionisti de care s-a umplut spatiul public, la tuterii care se entuziasmeaza la comanda la orice face ori zice seful...
Cand tinerea promisiunilor, implementarea programelor de dezvoltare economica si reformare a societatii sunt mereu amanate, slujirea si lingusirea sefului devin doctrina politica, iar adevarul este indesat in tipare prefabricate ca sa serveasca nu tuturor, ci doar unuia sau mai multora dintre conducatori. In astfel de locuri si situatii, capitalul si industriile mor sau emigreaza, scolile isi pierd suflul umanist si prestigiul, iar spitalele publice ajung la mila diriguitorilor si a celor bogati.
A se mai observa ca peste tot unde transparenta deciziei politice, mass-media, spatiul public sunt in suferinta, populatia zace in saracie si inapoiere, de la Coreea de Nord a dinastiei comuniste Kim, la bogata Venezuela a lui Hugo Rafael Chavez, de la Belarusul lui Aleksandr Lucasenko si Rusia lui Vladimir Putin, la Myanmarul generalului Than Shwe." Sursa(Petru Tomegea editor-ziare com)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu