Oare pina cind?!

Sursa:baseliada.ro

Nu am reusit.....!

Este datoria noastra sa protestam. Este datoria noastra sa luptam pentru a le lasa mostenire copiiilor nostri o tara de prima mana (nu de mana a doua domnule presedinte ). In contextul politic si social actual, manifestarile de strada din ultimele zile sunt inevitabile. Daca vreti sa faceti un lucru onorabil pentru aceasta tara, dati-va demisia domnule presedinte, pentru a evita noi proteste si noi violente. Macar atat sa faceti pentru aceasta tara.Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara , tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul! Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe datoare cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de mâna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei.La vot sa fie o masa de flaminzi..... pe care sa-i poti cumpara cu un kg.de cartofi,slanina,ceapa sau ulei?!Gata......, toate acestea au luat sfirsit!!!!!!!!
Foto de pe internet-

ANALFABETILOR

V-am spus că sunt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.

V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate.
V-am spus ca sunt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.

V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,
Cenzori capricioşi ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.

V-am spus să puneţi mâna să munciţi.
Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.

V-am spus că vremurile s-au schimbat
Şi că situaţia e mai complexă,
Nu-i intelectualul - servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexă.

Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimind tumulturi
Cu aroganţi şi trindavi doctoranzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.

V-am spus şi am puterea să mai spun
Ca nu încape muntele în seră
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Şi de la căprioară la panteră.

V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx,
Să nu-i păstraţi în spirt învaţătura
Şi voi într-una fără să-l ciţiti
Îl pomeniţi până vă doare gura.

V-am spus că bătălia pentru om
Nu iartă astăzi nici o dezertare
Şi voi v-aţi decorat voi între voi
Când lupta este în desfăşurare.

V-am spus că muzica nu-i un microb
Care ameninţă civilizaţii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care să-i placa daţi-i.

V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte.
Dar nu ştiam ca v-aţi născut şi surzi
Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.(A.PAUNESCU)

Sa fie adevarat?!

LECTIA DATA DE PROTESTATARI!

 Romanii sunt la un pas de cea mai importanta lectie pe care si cu care un politician trebuie sa traiasca toata viata - ei trebuie sa stie de frica alesilor, niciodata invers. Democratia, de la originile ei antice grecesti si pana la reinventarea in forma statului modern, a avut intotdeauna acelasi sens si numai unul - alesii sa guverneze intru binele poporului. O criza poate face viata mai grea, dar niciuna nu trebuie sa-i aduca pe guvernanti in situatia de a uita pentru cine lucreaza. Basescu, Boc si restul trupei uitasera de prea mult timp cine le sunt adevaratii stapani si guvernau doar pentru ei si perpetuarea lor la putere. Romanii nu trebuie sa se opreasca pana nu le vor baga bine ideea asta in cap. Lor si celor care se pregatesc sa le ia locul.Traian Basescu l-a chemat pe Raed Arafat inapoi. "Impacarea" a avut grija sa fie perceputa ca o scuza subtil exprimata. Pentru ca stia prea bine ca se afla intr-o situatie fara iesire, de unde orice ar fi facut ar fi iesit prost, a incercat sa negocieze invizibil salvarea. Adica sa redea poporului Legea sanatatii si sistemului specialistul pe care il alungase. Ghici ce a iesit. Protestele nu au incetat. S-au extins si mai mult. Nedorind sa dea apa la moara protestatarilor de pe strazi, gestul presedintelui de a-l readuce pe simbolul Arafat in Guvern trebuie citit ca un mare pas inapoi. Asa stie Traian Basescu sa negocieze cu "indignatii". Victoria e a lor, insa, si doar a lor. Nici Traian Basescu nu trebuie sa se sperie, totusi, ca Opozitia a castigat prea mult din asta. Doar el e cel care a pierdut.E infrangerea orgoliului presedintelui, dar si o recunoastere a fortei si importantei pe care Traian Basescu o da manifestatiilor din cele peste 60 de orase din tara. In Bucuresti, miza propagandei Puterii este ca miscarea sa fie suprapusa peste simbolul unei "Tea Party" local (vezi miscarea independenta din SUA care acum, in an electoral, se dovedeste a avea o influenta colosala asupra voturilor politice). Lozincile si fluieraturile din piata le sunt adresate in primul rand si exclusiv lor.Traian Basescu tot nu a vorbit. Impacarea cu Raed Arafat si reintroducerea lui in "sistem" este tot ce a avut de spus presedintele in acest contex. Dupa ce a retras legea, a re-introdus omul. Revolta a ramas indentica. A vorbit insa premierul. La B1 Tv. Iar singura explicatie pentru tot haosul asta din ultimele doua saptamani a fost ca proiectul de lege a avut la baza niste erori si informatii gresite. Halucinant si deconcertant. De frica multimii, acum dau vina pe toti specialistii care au lucrat la lege. Acum sunt gata sa spuna orice, doar doar vocea multimii va tacea. Romanii trebuie sa stie ca se poate. Trebuie sa isi ia alegeri separate inapoi si apoi democratia pierduta de primul jucator al tarii.NOI NU FACEM AZI POLITICA,ASTAZI FACEM  CRITICA!

Arestari ilegale..!

A cincea zi de proteste: Mii de oameni si-au strigat nemultumirile in toata tara

Cativa angajati ai site-ului de cultura tustiai.ro au avut parte de un mic incident, duminica seara, cu jandarmii veniti sa imprastie multimea si sa duca protestatari la sectie.
In timp ce se indreptau catre o ambulanta pentru a primi ingrijiri medicale, asta dupa ce fusesera batuti in centrul Capitaleo, cativa reporteri sunt opriti de jandarmi.
"Treci aici", ii spun jandarmii baiatului care filmeaza. "Ne-au batut. Noi acum venim de la Unirii. Am filmat. Ne-au agresat", spune timorat tanarul.
"Voi de unde sunteti?", continua jandarmul pe un ton impunator.
"Noi suntem de la site-ul de cultura tustiai.ro", ii raspunde reporterul.
"Sunteti site de cultura? Luati site-ul de cultura si bagati-l in duba", le transmite jandarmul colegilor.
Degeaba au incercat tinerii sa explice ca nu au nicio vina si ca voiau sa ajunga la ambulanta pentru ca un coleg de-al lor are buza sparta.
"Nu conteaza (unde mergeti - n.red.). Urca ma sus", intervine un alt angajat al Jandarmeriei Romane.
Tinerii se conformeaza. Urca in duba, unde ajung sa regrete ca nu au asteptat sa vina ambulanta la ei, ci au mers ei catre ea.
In interiorul masinii baietii incep sa discute cu alte persoane, care se plang ca si ele au fost luate fara motiv de pe strada.
"Macar e cald", spune la un moment dat unul dintre cei luati de jandarmi si asteapta linistit sa vada ce se intampla cu el, discutand din cand in cand cu tanarul batut, care se plange ca il doare buza.
Dupa cateva minute, unul dintre jandarmi realizeaza ca se filmeaza si il intreaba pe reporter daca inregistreaza. Acesta se face ca nu intelege, timp in care are timp sa opreasca inregistrarea.
Asta este Romania reala acum!Dictatura incearca sa anihileze totul,dar pina cind?!

A NINS CU EMINESCU..!!

CE-TI DORESC EU TIE,DULCE ROMANIE

 Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,                   

Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Doina

De la Nistru pân’ la Tissa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân’ la mare
Vin muscalii de-a călare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte.
Sus la munte, jos pe vale
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân’ în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet român săracul!
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui,
Şi-i străin în ţara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier,
Zboară păsările toate
De neagra străinătate;
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
Îşi dezbracă ţara sânul,
Codrul – frate cu românul -
De secure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă -
Sărac în ţară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii,
Mâncă-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!
Ştefane, Măria ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija sfinţilor
În sama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te-nalţă din mormânt,
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn o dată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori,
Îţi vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară -
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorile!

CRITICILOR MEI
Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.
Dar când inima-ţi frământă
Doruri vii şi patimi multe,
Ş-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,
Ca şi flori în poarta vieţii
Bat la porţile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veştmintele vorbirii.
Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ţi viaţă,
Unde ai judecătorii,
Ne’nduraţii ochi de gheaţă?
Ah! atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul:
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?
Critici voi, cu flori deşerte,
Care roade n-aţi adus -
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.

TRENUL VIETII

 
Viaţa, o călătorie, ca în tren se desfăşoară,
Fiecare călător, întâi urcă apoi coboară.
Pot accidente să apară în staţii, surprize,
De aceea vă supun unei scurte analize.

Când ne naştem, spunem că în tren suim
Unde întâlnim părinţii, şi, pe care îi iubim.
Credem că vor fi cu noi în călătoria toată,
Insă ei vor coborî, fiecare-n altă haltă.

Vom rămâne fără ei, ne vor lipsi prietenia,
Dragostea, ataşamentul lor şi compania.
Alte persoane vor urca ce-i drept în tren,
Fraţi, oameni minunaţi şi dragi, un prieten.

Unii văd călătoria, drept o scurtă plimbare,
Alţii lasă-n urma lor o profundă întristare.
Sunt unii care atenţi, te ajută când oftezi,
Alţii urcă şi coboară fără ca măcar să-i vezi.

Suferim când cel iubit în alt vagon se mută,
Mergem, îl căutăm, în înghesuială multă.
Din păcate, dese ori, atunci când l-am aflat,
Constatăm că lângă dânsul, locul este ocupat.

Aşa-i călătoria cu vise, speranţe, petrecere
Dar, pentru toţi pasagerii, este fără întoarcere.
Trebuie bine făcută, nu aşa, precum un joc,
Să ajungem la un capăt, c-o fărâmă de noroc.

Misterul călătoriei nu-l poate gândul cuprinde,
Cine ştie pe parcurs să coboare, când şi unde?
Vei lăsa în întristare pe cei dragi, urma ta
Dar, ştiind că într-o zi, în gara mare vei sta,

Si-i vei vedea sosind odată, cu bagaje fiecare,
(Foarte multe dintre ele, nu le-au avut la urcare).
Fericit te face gândul că ai făcut să le sporească
Cantitatea de bagaje şi valoarea să le crească.

Călătoria bună să o facem, şi veghind neîncetat,
Să putem spune la urmă că efortul a meritat. .
Locul gol din urma noastră, la fiinţele rămase,
Să producă numai dor, numai amintiri frumoase.

Cei care aţi mers cu mine şi vă duceţi mai departe,
Faceţi ca itinerariul să-l străbateţi ca la carte.
Sprijiniţi-vă între voi, asta fără vorbă multă,
Iar eu vă doresc, CĂLĂTORIE PLĂCUTĂ!

Calatorind prin viata!

Viata este o calatorie cu trenul:
Urcam si coboram des,exista accidente,surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele
Atunci cand ne nastem si urcam in tren intalmin oameni despre care credem,ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre:parintii nostri
Din pacate adevarul este astfel.
Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor,fara prietenia si compania lor
E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un loc important in calatoria noastra
Acestia sunt fratii nostri,prietenii nostri si acei oameni minunati pe care ii iubim.
Unele dintre aceste persoane care urca in tren ,privesc calatoria ca pe o scurta plimbare
Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei
Si mai exista si altii in tren care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el
Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic...
Unii urca si coboara si noi abia i-am observat
Ne mira faptul ca unii pasageri,pe care ii iubim cel mai mult se muta in alt vagon si ne lasa in aceasta etapa a calatoriei noastre
Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor
Din pacate uneori nu ne putem aseza langa ei,deoarece locul de langa ei este deja ocupat
Nu face nimic,asa este calatoria:plina de provocari,vise,fantezii,sperante si despartiri...dar fara intoarcere
Deci trebuie sa facem calatoria,in felul cel mai bun posibil
Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei
Sa ne aducem aminte,ca in oricare etapa a calatoriei poate exista un tovaras de-al nostru care sa ezite si care probabil are nevoie de intelegea noastra
Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga
Misterul cel mai mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobora definitiv din tren si nici cand vor cobora cei care calatoresc alaturi de noi,nici macar cel care sta pe locul de langa noi
Cred ca o sa fiu cuprins de duiosie atunci cand cobor definitiv din tren...
Da cred acest lucru.
Despartirea de cativa prieteni pe care i-am intalnit in timpul calatoriei,va fi dureroasa.Va fi trist sa-i las singuri pe cei dragi mie
Dar am speranta ca odata si odata va veni gara centrala si am senzatia ca am sa-i vad sosind cu bagaje pe care inca nu le-au avut atunci cand au urcat in tren
Ceea ce ma va face fericit este gandul ca si eu am avut partea mea in sporirea bagajelor lor si in cresterea valorii acestora
Dragi prieteni,noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si ca la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala
Sa incercam sa lasam dupa noi ,cand coboram un loc gol care lasa dor si amintiri frumoase la cei care calatoresc mai departe.
Celor care sunt de partea trenului meu le doresc
CALATORIE PLACUTA!!!